PC 
Xbox 
E-cards Solarpunk Review – Construiește un viitor mai bun, o insulă plutitoare pe rând
Solarpunk oferă o abordare proaspătă a genului survival, înlocuind bătăliile cu agricultura, automatizarea și sistemele de energie sustenabilă. Insulele plutitoare, atmosfera relaxantă și progresul satisfăcător îl fac o alegere excelentă pentru jucătorii care vor să construiască, nu să lupte.
Energie. Schimbări climatice. Dependența de materii prime. Probleme care, cu doar câțiva ani în urmă, îi interesau mai ales pe specialiști au devenit acum parte din viața noastră de zi cu zi. Inclusiv în gaming. Uneori, e nevoie doar de o singură criză ca să vedem brusc cât de fragil poate fi modul în care funcționează societatea modernă. Subiectele legate de energia regenerabilă, independența energetică și sustenabilitatea au ajuns să fie integrate în rutina noastră. Iar exact la intersecția dintre tehnologie, ecologie și viziunile optimiste despre viitor a luat naștere mișcarea și genul solarpunk.
Spre deosebire de cyberpunk, care deseori prezintă viitorul ca pe un loc sumbru, dominat de corporații, solarpunk crede că progresul nu trebuie să fie împotriva naturii. Jocul Solarpunk de la Cyberwave Studio e construit chiar pe această idee: în loc să lupți cu monștri sau să salvezi lumea, îți construiești propriul cămin și călătorești între insule plutitoare. Cultivi, produci energie din soare și vânt, explorezi împrejurimile și, pas cu pas, îți extinzi ferma mică. Sună plăcut, chiar înălțător, nu-i așa? Întrebarea însă e dacă jocul a reușit să captiveze cu ceva mai mult decât doar viziunea lui atrăgătoare. Iar pentru că sunt un geolog al mediului care a absolvit cu un astfel de profil, a trebuit să aflu.
O experiență relaxată la maximum, fără inamici naturali
Datorită focalizării sale, Solarpunk se simte ca un joc indie în adevăratul sens al cuvântului. Nu a fost creat într-un studio masiv, cu o armată de dezvoltatori, și nici nu încearcă să impresioneze prin secvențe cinematice sau răsturnări de situație epice. E un proiect mai mic, construit în jurul unui singur concept clar. Oferă o lume deschisă formată din mai multe insule plutitoare, între care te deplasezi treptat, descoperind resurse noi și extinzându-ți opțiunile. Chiar dacă la prima vedere ar putea părea încă un survival, după câteva ore devine clar că dezvoltatorii au ales o direcție puțin diferită față de majoritatea concurenței.
Începutul, totuși, te duce cu gândul la familiar. Aduni crengi, pietre și alte materiale de bază. Îți confecționezi unelte pentru prima dată, construiești bancuri de lucru și încerci să-ți asiguri mâncare și apă potabilă (cu flawor de dovleac?). Jocul te ghidează ușor în direcția corectă la început, dar relativ repede te lasă să te descurci singur. Încet-încet îți construiești ferma, cultivi, iar apoi deblochezi tehnologii noi care îți fac sarcinile de zi cu zi mai ușoare. Doar că, în loc de exploatare minieră interminabilă și de expansiune industrială nesăbuită, Solarpunk pune accent pe administrare sustenabilă. Tai copaci, dar îi și replantezi. Obții energie din surse care nu lasă în urmă un râu de distrugere. Și abia aici am observat cea mai mare abatere față de „verișorii” din gen.
Cine va aprecia jocul și ce alte titluri îți amintește?
În timp ce multe jocuri survival se bazează pe o senzație constantă de pericol, Solarpunk abordează exact contrariul. Nu vei găsi inamici agresivi, raiduri la bază sau bătălii de supraviețuire aici. E mult mai aproape de atmosfera pașnică din Minecraft, dar într-un spirit mai creativ, de libertatea de construcție din Raft sau de liniștea agriculturii din Stardew Valley. În același timp, însă, amestecă ideile lui proprii sub forma rețelelor de energie, a automatizării și a unei abordări ecologice pentru dezvoltarea bazei. În anumite momente îți amintește chiar și de Satisfactory, doar că, în loc de fabrici uriașe și coșuri care fumegă, aici urmărești să creezi un ecosistem autosuficient, care funcționează în armonie cu mediul din jur. În recenzia video, chiar îl comparăm cu Subnautica!
Asta spune și foarte clar pentru cine e făcut jocul. Dacă te aștepți la acțiune non-stop, la adrenalină și la o cursă contra cronometru, specifică survival-ului, Solarpunk probabil nu te va convinge. Dimpotrivă, jucătorii care se bucură de construit, planificat și îmbunătățit treptat mica lor „lume virtuală” vor profita cel mai mult de el. E un joc pentru oameni care pot petrece o oră ajustând ferma, căutând o sursă de energie mai eficientă sau proiectând o casă „cozy” cu vedere la nori. Solarpunk nu încearcă să grăbească jucătorul, ci îi oferă libertate.
Pentru că termenul „cozy” îi trimite azi adesea pe mulți cu gândul la un gameplay mai simplu și mai puțin solicitant, Solarpunk demonstrează că un ritm mai lent nu înseamnă neapărat o experiență superficială. În loc de lupte, creează tensiune prin gestionarea resurselor, vreme și sistemele de energie, iar dacă acest tip de planificare te relaxează sau te frustrează depinde, în mare măsură, de personalitatea ta.
Printre nori și verdeață
Unul dintre cele mai mari puncte forte ale lui Solarpunk este, fără îndoială, lumea. Insulele zburătoare ascunse în vegetație creează un fundal plăcut, care se potrivește perfect cu ritmul relaxat al jocului. La început, abia așteptam să explorez locații noi și să caut resursele de care am nevoie ca să progresez. Pe măsură ce însă petreceam tot mai mult timp în joc, devenea din ce în ce mai clar că insulele, în sine, funcționează mai ales ca niște „rezervoare” de materiale noi.
După o explorare temeinică a lor, de multe ori nu mai există motive puternice să revii. Deși lumea se simte primitoare și e plăcută vizual, îi lipsesc surprizele, locațiile interesante sau evenimentele care să susțină un sentiment de descoperire pe termen lung. Așadar, Solarpunk oferă un loc plăcut de trăit, dar nu mereu suficient de interesant ca să merite explorat mereu.
Dacă cauți o poveste, dialoguri sau personaje mai memorabile, ai ajuns unde nu trebuie. Solarpunk aproape că renunță complet la storytelling și își concentrează atenția pe explorarea propriu-zisă, pe construcție, agricultură și automatizare. Crearea personajelor urmează aceeași direcție—adică, practic, nu există. Alegi din câteva opțiuni precum tipul de corp, tipul de păr și așa mai departe, apoi gata.
O viață liniștită, fără sabie în mână
Dacă există un aspect care poate face sau destrăma Solarpunk, acesta este gameplay-ul relaxat. Din primele minute e clar că dezvoltatorii au ales un ritm mai calm și o viață autosuficientă, în locul luptei constantă pentru supraviețuire. Pornești prin a aduna resurse, a-ți confecționa primele unelte și a-ți asigura mâncare și apă. După un scurt tutorial, jocul te lasă în voia curiozității tale—iar atunci sistemele încep cu adevărat să prindă contur.
Inima gameplay-ului este dezvoltarea pas cu pas a bazei. Cultivi, deblochezi tehnologii noi și construiești o infrastructură energetică alimentată de soare, vânt sau apă. Panourile solare, bateriile și irigația automată nu se simt ca niște adaosuri, ci ca o parte naturală a progresului. Cu cât reușești să conectezi mai eficient sistemele între ele, cu atât recompensele jocului sunt mai mari.
Totuși, nu totul funcționează perfect. Pe măsură ce trec orele, începe să se instaleze o anumită repetitivitate. Descoperirea insulelor noi aduce inițial o senzație de aventură, dar mai târziu, de multe ori, se transformă în rutina culesului încă unui tip de minereu sau plantă de care ai nevoie ca să deblochezi următoarea etapă din arborele tehnologic. În plus, unele procese sunt încetinite inutil prin așteptarea ca anumite obiecte să fie fabricate, ca culturile să crească sau ca materialele brute să fie procesate. E o modalitate plăcută de a te relaxa în primele ore, dar mai târziu m-am trezit de multe ori doar așteptând să se termine pasul următor.
Chiar și așa, mi-a plăcut gameplay-ul mai mult decât mă așteptam. Solarpunk poate să nu fie revoluționar și, la multe capitole, urmează traseele deja bătătorite ale survival-ului, însă felul în care le unește într-un tot prietenos cu ecosistemul funcționează surprinzător de bine. Dacă îi accepți ritmul lejer și nu încerci să-l joci ca pe un survival clasic plin de acțiune, te va răsplăti cu o experiență foarte plăcută.
O gamă neașteptat de largă de opțiuni de construcție și schimbări de vreme
Controalele, în sine, sunt simple și intuitive: de la deschiderea inventarului și folosirea obiectelor, până la construirea oricărui fel de structură. Poți alege ce să construiești și unde, dar și cum să orientezi straturile de plantare sau unde să poziționezi panourile solare. Când ridici structuri mari sau întregi complexe, e și mai plăcut să vezi că dezvoltatorii au investit efort ca să existe o varietate generoasă de piese de construcție, astfel încât totul să poată fi personalizat pe preferințele tale.
În ceea ce privește cercetarea, e la fel de intuitivă ca și controalele, iar jocul te ghidează spre ce ai nevoie și cum să obții acel lucru. În tot acest context, nu uita de schimbările meteo—„alfa și omega” ale jocului; pe lângă faptul că rămâi fără energie sau resurse, există și posibilitatea ca, de exemplu, să cadă un fulger și să-ți întrerupă eforturile. Cei care nu cred pot să pună mâna pe o târnăcop și să urce pe cel mai înalt munte din zonă în timpul unei furtuni. Iar poate vor da noroc peste nefericire—or invers.
Dirijabilul ca simbol al libertății și momentul-cheie al jocului
Unul dintre cele mai plăcute momente din întregul joc este când ajungi, în sfârșit, să ieși pe cer, rupându-te de limitele insulei de început. Dar dirijabilul trebuie câștigat mai întâi. Îl asamblezi din epava unei mașinării prăbușite și din primele componente avansate pe care le confecționezi pe parcurs, pe măsură ce progresezi. Din momentul acela, drumul către alte insule, resurse noi și tehnologii se deschide în fața ta. Nu e doar un mijloc de transport, ci una dintre principalele „coloane” ale progresului—pentru că fără expediții regulate nu ai putea înainta.
Zborul propriu-zis se potrivește perfect cu filosofia din Solarpunk. Uită de „fast travel” sau de mișcarea automată între punctele de pe hartă. Călătoria între insule cere un pic de răbdare și un strop de prudență la aterizare. Uneori am avut impresia că jocul își încetinește deliberat ritmul ca să te facă mai atent la distanțele dintre locații. Pentru unii, asta poate fi o întârziere inutilă, dar pentru mine abordarea a avut sens. În felul acesta, drumul devine parte din experiență, nu doar o pauză necesară între două activități.
Și, desigur, dirijabilul este una dintre cele mai ecologice modalități de a călători prin aer.
Dirijabilul întărește, de asemenea, senzația de creștere constantă. Cu fiecare îmbunătățire, te îndepărtezi de insula ta de origine, descoperind tipuri noi de culturi, animale și resurse mai rare. Chiar dacă jocul începe mai târziu să se lovească de problema activităților repetitive, sistemul de explorare prin intermediul dirijabilului este una dintre cele mai reușite părți ale sale. Adaugă o notă de aventură lumii, menținând în același timp impresia că îți construiești, pas cu pas, mica ta civilizație ecologică prin propriile eforturi.
Un decor plăcut care nu încearcă să te impresioneze cu orice preț
Vizual, Solarpunk surprinde perfect exact ceea ce își propune să fie. În loc să urmărească realismul foto, alege un stil mai simplu, colorat, care amplifică atmosfera pașnică a insulelor plutitoare. Vegetația bogată, orizonturile deschise și colibele făcute manual creează un cadru plăcut, unde e ușor să te oprești pentru o clipă și să te bucuri doar de priveliștea de mai jos. În același timp, totuși, trebuie spus că jocul nu își asumă multe riscuri vizuale. Unele medii încep să pară similare după un timp, iar animalele și alte obiecte nu par la fel de „vii” cum ar merita, având în vedere acest focus. Din fericire, partea tehnică e în formă foarte bună: în timpul jocului am întâlnit doar buguri minore și glitch-uri ocazionale în interacțiuni, care, cu siguranță, nu au stricat experiența în vreun fel major.
Coloana sonoră urmează o abordare asemănătoare. Muzica rămâne în fundal și nu încearcă să atragă atenția asupra ei. În loc de melodii memorabile, creează un fundal muzical discret, care completează sunetele vântului, ploii și ale altor ambianțe. Funcționează exact cum trebuie, dar în același timp e unul dintre acele elemente pe care probabil nu le vei ține minte mult după ce termini jocul. Iar, până la urmă, nu m-a deranjat—ba dimpotrivă.
Verdict: 8/10
Pe scurt, Solarpunk nu e pe placul tuturor, lucru pe care dezvoltatorii îl recunosc ei înșiși, oferind o prezentare scurtă a cui se adresează jocul. E mai bine să previi o achiziție neinspirată decât să te confrunți cu recenzii negative de la jucători nemulțumiți. Jocul nu oferă bătălii epice, o poveste cinematografică sau o lume infinită plină de atracții pe fiecare insulă. În schimb, se bazează pe planificare răbdătoare și pe bucuria de a construi treptat ceva al tău. Acolo se află, de fapt, cea mai mare forță a lui. Când toate sistemele se unesc într-un tot funcțional—ferma înflorește, bateriile se încarcă, utilajele merg, iar dirijabilul pornește spre o nouă aventură—jocul îți dă o senzație de reușită foarte satisfăcătoare.
Da, lumea ar putea fi mai vie, explorarea mai variată, iar activitățile repetitive tind să devină mai obositoare în timp. Cu toate astea, m-am trezit de multe ori spunând același lucru familiar: „Mai termin doar un lucru și gata”, urmat de încă o oră de construcții, agricultură sau upgrade-uri la bază. Pentru o producție indie mică, Solarpunk e surprinzător de amplu, cu multe opțiuni, o filosofie fermecătoare și gameplay care te poate ține în priză zeci de ore. Dacă cauți un survival pașnic, fără violență, care îți permite să construiești propria ta bucată de eco-utopie printre nori, Solarpunk este unul dintre cele mai remarcabile proiecte din ultimii ani. Scorul de 8/10 este mai mult decât meritat în acest caz.
